Vasile Dragan Cugir: 2013

Cand sunt copiii nostri mici,
Noi pentru ei suntem Tatici.
Ce gingas e, si suna bine
TATICULE, mi-e dor de tine.
Dar anii trec si deodata
Nu mai esti Tatic, acum esti Tata.
Dar si asta suna bine,
TATA, ...imi este dor de tine.
Dar cresc, nu le mai esti pe plac,
Din TATA, tu devii BABAC.
Si vorba suna trist si gol,
BABACULE, ...mai da-mi un pol.
Dar viata e un foc de paie,
Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, in ras e luata,
TATAIE, ...ia mai las-o balta.
Si-n anii care-ti mai raman,
Te vor numi doar AL BATRAN.
Si vorba lor te nauceste
BATRANE,...ce-ti mai trebuieste?
Copile, tu sa ai stiinta,
Am fost un Tata cu credinta,
Si din putin, de-a fost sa fie,
Eu am rabdat si ti-am dat tie.
Dar fa-mi te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine,
Sa-mi zici ca in copilarie,
TATICULE, mi-e dor de tine.